De ce “moare” presa românească din diasporă?

Imediat după decembrie 1989, un val uriaş de români dezamăgiţi de mizeria clocită şi nesfârşită a tranziţiei oferită de către “epoca” FSN-CDR a pornit sa colonizeze încă trei continente: Europa, America de Nord şi Australia, apogeul fiind atins între 1995 şi 2000.

Odată ajunşi în noile ţări adoptive, aceşti români au format asociaţii, au construit biserici, şcoli româneşti şi discoteci, urmate de înfiinţarea de ziare şi posturi de radio şi televiziune. Şi să nu uităm încă ceva. În acel moment accesul la informaţia din România se realiza prin poştă (da, arhaicele plicuri par avion cu timbru pe ele), nici vorbă de ziare sau posturi de radio şi TV online ca acum. Era rolul presei româneşti locale create ad-hoc de jurnalişti amatori exaptriaţi provenind din rândurile medicilor, inginerilor, etc. să înlocuiască o România Liberă, Evenimentul Zilei sau Adevărul. Odată însă cu explozia mass-mediei româneşti pe net dintre 1999-2000, aceşti expatriaţi au început să caute şi acceseze surse de informare mult mai profesionale aflate în ţară şi au renunţat încet-încet la presa locala “de diasporă”.

Fenomenul a devenit foarte accentuat în rândurile celor cu educaţie superioară şi poate mai puţin vizibil în cel al “căpşunarilor” fie ei din Spania, Canada sau Australia, rămaşi încă cu nevoia acută unor sindrofii udate din plin cu ţuică din prune “occidentale” şi câte o manea “de suferinţă” să le aline dorul de ţară. Ziarele care s-au aliniat acestei noi tendinţe şi au coborât ştacheta au supravieţuit financiar. Celelalte, mai “elitiste”, au rămas doar simple hobby-uri sponsorizate de către persoane individuale sau au dispărut încet-încet.

În plus, majoritatea mediei digitale româneşti de calibru simţiind potenţialul existent, a început să creeze  conţinut personalizat destinat celor din afara graniţelor, în special din Italia şi Spania (programe de televiziune dedicate expatriaţilor români, secţiuni speciale în presa online, etc)

În acest context, iată acum şi o explicaţie a fenomenului oferită de către dl. Alexandru Drăghici, unul dintre liderii comunităţii româneşti din Germania:

“Daca vrem sa aflam cauzele acestei rezonante slabe, vom intra intr-un teritoriu in care speculatiile se pot simti la ele acasa. De aceea voi schita cateva perceptii, pe care vreau sa le avansez ca si cauze, constient ca ele nu sunt fundate „stiintific“. Ele au ca fundament doar intuitii. Si in acestea cred mai mult decat intr-un studiu stiintific!

1. Dezinteres. Adica? Dezinteres fata de ce fac alti romani care traiesc in afara. Si de ce? Cauzele sunt multiple. Cea mai plauzibila in perceptia mea: efortul intens al fiecaruia de a se integra, de a-si asigura existenta personala, a familiei, a celor dragi lui, de a se realiza in tara incare au ales sa traiasca.

2. Lipsa solidaritatii. Adica? Nu suntem solidari cu oamenii de bine, care fac ceva bun pentru romanii din Occident, sau pentru tara de unde au venit. Aceasta lipsa a solidaritatii se manifesta cel mai pregnat in automatismul de a vorbi de rau conationali, si de a nu fi capabili de a lauda eforturile si succesele acestora. Nu cred ca suntem mai rai sau mai buni decat alte nationalitati. Istoria noastra a fost poate prea aspra cu noi. Aflandu-ne intr-o zona de interfata intre lumea vestica, lumea rusa, si lumea araba/musulmana, am suferit din cauza inciziunilor tuturor acestor conglomerate de idei si interese. N-am reusit sa cladim o continuitate in modul nostru de comportament, in sistemul nostru de valori, in spectrul telurilor noastre. Sositi in vest, am fost complexati de propria istorie, de neincrederea in sentimentul valorii proprii, si ne-am „aciuit“ in noua tara. Unii prefera sa taca, sau sa uite de unde au venit, evitand asa contactul cu alti conationali. Ceilalti, care au avut succese in integrare, au considerat d.p.d.v. pragmatic ca nu mai are sens sa se angajeze pentru romani si Romania, sau inbatati de succese, s-au inbatat cu aroganta si multumirea de sine.

3. Discrepanta intre realitate si necesitati. Adica? Pur simplu: exista o necesitate reala pentru informare despre ce se intampla romanesc in lume? Pe scurt: prea mic, pentru a mentine o publicatie care, contrar tuturor aparentelor, pentru a functiona la un nivel minim de actualitate si calitate, are nevoie de o munca continua, care nu se poate realiza in formula actuala. Care este formula actuala? Cu precadere (95%) munca voluntara! Nu va faceti iluzii, nu fiti invidiosii! Intrarile de pe reclama, nu acopera decat 1-2 procente din munca depusa de toti contribuabilii la buna functionare a acestui ziar.

- Alexandru Draghici “